Piaţa produselor avicole în Uniunea Europeană

Anul 2011 a fost mai generos cu avicultura românească, în context european, fără însă a excela. Pentru prima dată după aderarea României la UE, cu cinci an în urmă, preţul în euro al produselor avicole a crescut, la 1,6025 euro la carne de pasăre, faţă de 1.5129 în anul 2010 (105,7 %) şi la 6,04 eurocenţi la ouă, faţă de 5,77 eurocenţi în 2010 (104,6 %). Şi am reuşit, de asemenea, să echilibrăm balanţa comercială externă a cărnii de pasăre, nu însă şi pe cea a ouălor. Deşi unele ţări partenere din UE continuă să ne fie ostile din punct de vedere al relaţiilor comerciale, atitudine care se va menţine şi adânci în perioada următoare, avicultorii români au fost şi vor rămâne corecţi (în afara intermediarilor de importuri şi exporturi de produse avicole, pentru care nu băgăm mâna în foc). Însă este ne­cesară și o corectitudine mai agresivă în perioada următoare, pretinzând (şi obţinând) corectitudine şi de la partenerii şi colaboratorii noştri, interni sau externi. În această perioadă de criză prelungită, interesele tind să devină lipsite de caracter, în ideea de „scapă cine poate” şi aceea de „dacă ţine, de ce să n-o fac?”

Experienţa celor cinci ani de apartenenţă la UE, puţin profitabilă pentru noi, trebuie să ne fi învăţat cum să trăim alături de partenerii noştri europeni, care nu sunt prea încântaţi de prezenţa noastră şi nici de competitivitatea produselor avicole româneşti pe piaţa comunitară. Să sperăm că în cel de al doilea semideceniu de după integrare vom şti să fim mai dinamici şi mai convingători.

 

1. PIAŢA CĂRNII DE PASĂRE

În cei cinci ani de apartenenţă la UE, preţul cărnii de pasăre griler 65% a evoluat astfel, comparativ cu media preţului european (tabelul 1).

Cu toată creşterea la producătorul român a preţului, cu 5,7 %, la griler, nu ne-am apropiat nici în acest an de media de preţ din UE, întrucât acesta a crescut într-o proporţie mai mare (+8,9%), ceea ce a determinat o nouă îndepărtare a preţului între media autohtonă de preţ şi cea europeană, care a ajuns, procentual, la 85,8%, faţă de 99,2 % în 1997, la aderare, şi de 88,3 % anul trecut. Şi dacă media europeană a putut să contracareze creşterea preţurilor la inputuri (cereale, energie), noi n-am reuşit. Iar creşterea cursului lei/euro, de la 4,2120 în 2010 la 4,2442 în 2011 (ca medii anuale calculate de noi), deci de 100,8%, determină o uşoară îmbunătăţire a creşterii de preţ intern, de la 105,9% în euro la 106,7% în lei, între anii 2010 şi 2011, aceasta fiind creşterea reală de preţ resimţită, practic, de crescătorii de păsări şi procesatorii cărnii de pasăre din România (de fapt, doar de procesatori, care au vândut produsul finit, carnea de pasăre griler, la preţurile amintite).

 

Care este perspectiva europeană şi românească a cărnii de pasăre în acest an?

 

În tabelul 2 este prezentată evoluţia preţului în prima lună a anului 2012, din care rezultă:

  • Pe luna ianuarie 2011, preţul mediu european are o uşoară scădere de 0,7%, dar semnificativă dacă ar persista în toate lunile acestui an;
  • Primele 10 ţări cu preţuri mari sunt acelea care, de regulă, practică preţuri mari. Pentru pri­ma dată după o lungă perioadă, Dane­mar­ca a trecut pe locul 1, întrecând Germania. Toate aceste 10 ţări practică preţuri de peste 2 euro pe kg, însă doar două dintre acestea şi-au ma­jorat preţul pe luna ianuarie 2012.
  • Cu niciuna dintre aceste ţări nu avem balanţă comercială excedentară cantitativ (doar cu Franţa avem excedent valoric). E păcat!
  • Dintre ţările cu preţ scăzut, majoritatea (8 din 10) au făcut eforturi în luna ianuarie 2012, majorându-şi preţul. Doar două, România şi Bulgaria, continuă să aibă preţurile în derivă, ocupând locurile 4 şi 5 în acest clasament al „săracilor”. Dar, curios, avem exporturi masive către ţările din acest grup în 2011 (28 mii tone, jumătate din expor­turile către ţările UE, faţă de numai 8 mii tone către cele 10 ţări cu preţuri interioare mari (sub 15% din total).

Pentru a evita scăderea preţului şi în perioada următoare (mai ales că stocurile de la 31 decembrie prelimină o producţie masivă de carne pe trimestrul I 2012), trebuie să creştem semnificativ exporturile, mai ales că în prima parte a trimestrului transporturile au fost îngreunate de timpul nefavorabil.

 

2. PIAŢA OUĂLOR 

Ca şi la carnea de pasăre,preţul în eurocenţi al ouălor s-a îmbunătăţit în anul 2011 (6,04 eurocenţi la producător în România), faţă de anul 2010 (5,77 eurocenţi), creşterea fiind de 4,7% în eurocenţi şi de 5,4% în lei, dacă aplicăm creşterea schimbului valutar. Media europeană de preţ a scăzut însă, de la 7 eurocenţi pe ou în 2010 la 6,98 eurocenţi în 2011, deci o scădere nesemnificativă de 0,3%. Aceasta este cauza pentru care în anul 2011 diferenţa de preţ dintre oul românesc şi cel al UE s-a micşorat, fiind de 89,1 %, faţă de 85,1% în anul 2010 (tabelul 3).

Evident, creşterile de preţ, mult mai mari la ingredientele furajere (cca 50 % în plus pe 2011 faţă de 2010), dar şi la sursele energetice, sunt neacoperitoare faţă de creşterea preţurilor la ouă. Pe când însă media UE a preţurilor de vânzare era deja mult superioară costurilor de producţie, este de presupus că producători europeni foarte competitivi au putut suporta creşterea inputurilor, scăzându-le însă (doar) semnificativ profitul. În Ro­mânia, unde deja preţul ouălor era foarte scăzut, încă înainte de 2010, impactul cu creşterea puternică a inputurilor în 2011 a fost devastator, practic doar subvenţiile pentru bunăstarea păsărilor putând salva de la încetarea activităţii (doar) societăţile foarte performante.

Am încercat să comparăm, statistic, diferenţa de preţ dintre un kg de carne de pasăre griler de un kg de ouă (16 ouă), rezultând datele din tabelul 4.

După cum se remarcă, proporţia de preţ este destul de asemănătoare în media UE şi România:

  • O medie pe 5 ani de 64,2% a preţului ouălor faţă de cel al cărnii, cu variaţii anuale între 60 şi 70,0%, în UE;
  • O medie de 63,7% în România, cu variaţii dintre ani de 60,2 şi 71,4%.

Este interesant că, dacă am raporta preţul ouălor la greutatea vie a broilerului (şi nu la 65% din aceasta, la griler), atunci preţul kilogramului de ouă ar fi sensibil egal cu al broilerului în viu, atât ca medie UE cât şi în România; ca şi acum 50 de ani în România, când se practicau preţuri fixe de 1 leu pe ou (sau 16 lei pe kg), similar cu preţul în viu al unui kg de pui vii.

Întrebarea care se pune este dacă pentru un kg de ouă putem să facem tot atâtea cheltuieli ca şi pentru un kg de carne de pui în viu. Probabil că nu, şi de aceea, pe această perioadă, broilerul este mai rentabil decât găina ouătoare; ceea ce explică şi de ce, de-a lungul ultimilor ani, multe dintre societăţile noastre avicole au renunţat să crească găinile ouătoare, înlocuindu-le cu pui de carne.

Este însă previzibil că în perioada următoare ritmul de creştere al preţului la ouă va fi mai alert decât la carne de pasăre, ca urmare a cheltuielilor de producţie mai mari, consecutiv generalizării noilor tipuri de baterii şi tehnologii de creştere, în UE şi în România; iar acest fenomen şi-a făcut apariţia la noi încă din anul 2011, chiar dacă doar în ultimele luni ale anului (tabelul 5). Veţi spune că datorită ofertei scăzute; dar oferta scăzută nu s-a datorat tocmai interzicerii bateriilor convenţionale şi înlocuirii lor (în parte) cu noile baterii?

Iar dacă ouăle produse în baterii convenţionale vor fi destinate, începând cu acest an, numai prelucrării, interzise comercializării (şi nici vorbă de transferuri intracomunitare), atunci vom putea fi stăpâni pe propria noastră piaţă, iar preţul nu va mai fi supus presiunii de ouăle ieftine poloneze, produse în cuşti convenţionale!

Sub aceste auspicii ar fi trebuit să începem noul an 2012, iar acest lucru se confirmă, în parte, dacă avem în vedere cifrele din tabelul 6, care con­duc către următoarele concluzii:

  • Lunile decembrie şi ianuarie din acest an se caracterizează prin preţuri mult superioare celor din iarna 2010-2011, atât în UE (125,9-133,3%), cât şi în România (137,6-129,0%).
  • La începutul acestui an, preţurile din UE sunt în creştere, iar cele din România în scădere.
  • Anul trecut acelaşi fenomen a continuat şi în luna februarie, şi chiar martie; în UE, preţurile au crescut, iar în România au scăzut. Trebuie să luăm măsuri pentru ca acest fenomen să nu se întâmple şi în anul 2012; în primul rând, printr-o mai bună monitorizare a importurilor şi în al doilea rând prin extinderea vânzării de ouă în judeţele puternic deficitare, controlate de regulă de ouăle din import. De asemenea, să compensăm importurile de ouă prin exporturi făcute în ţări extracomunitare şi în ţări ale UE cu preţuri foarte favorabile.

 

* * *

 

Opiniile cu privire la creșterea prețului ouălor, ca medie UE, și scăderea acestora în România, în lunile de primăvară au fost exprimate înainte de explozia prețului la ouă în UE și România, de la începutul acestei primăveri.

Nu trebuie însă să fim prea optimiști, contând în continuare pe o îmbunătățire de durată a pieței ouălor în România, deși cu toții nedorim acest lucru.

Consultând operativele UE, potențialii expor­ta­tori de ouă vor observa prețuri actuale din Ro­mânia, ajunse peste media UE, și nu vor rezista ten­tației unor mari câștiguri dacă vor îndrepta exporturile către țara noastră.