Starea aviculturii româneşti la cumpăna anilor

Ilie Van's picture

Realizări 2011 - Perspective 2012. Avicultura industrială românească a evitat criza din 2010 şi recesiunea din 2011, aşa cum se remarcă din tabelele 1 şi 2, care prezintă realizările tehnico-productive la principalii indicatori, atât la pui de carne, cât şi la găini ouătoare. Pe o perioadă de cinci ani, se observă evoluţia ascendentă a tuturor indicatorilor în primii trei ani ai perioadei, mai ales la puii de carne, iar în ultimii 2 ani este evidentă o staţionare, dar nu o curbă descendentă a rezultatelor tehnico-productive. De la această situaţie statistică, îngrijorătoare dar nu disperată, trebuie să abordăm perioada următoare, în condiţiile în care analiştii ne avertizează asupra unei noi crize economice, în anul 2012, de o gravitate deosebită.
 
Ţările lumii resimt diferit efectele crizei şi recesiunii. În UE, exemplul pozitiv îl reprezintă Polonia iar cel negativ Grecia. Între aceste două extremităţi se situează, la diferite nivele, celelalte ţări europene: România se situează undeva la mijloc. La rândul lor, activităţile economice din ţara noastră se află, de asemenea, la diferite grade de afectare, în funcţie atât de riscurile diferite la care sunt supuse, cât şi la gestionarea mai bună sau mai puţin bună a crizei. Iar în activitatea noastră, a aviculturii industriale, există, de asemenea, grade diferite de afectare datorită crizei, care merg de la de la încetarea activității până la societăţi care au profitat de oportunităţile crizei, reuşind să o depăşească şi să iasă întărite din această încercare. Exemplele pozitive sunt redate în ultima lucrare din această revistă, „Performanţe şi recorduri în avicultură”.
 
Stoparea în anii 2010-2011 a cursului ascendent pe care s-a înscris avicultura încă de la înfiin­ţarea UCPR şi perspectivele unui alt an - 2012 - de criză economică şi recesiune, ne poate pune probleme serioase în ceea ce priveşte realizarea programului 2010-2020, în care ne-am propus creşterea cu 62 % a producţiei industriale de carne de pasăre şi triplarea producţiei industriale de ouă. Desigur, chiar dacă la stabilirea acestui program, înainte de 2010, s-au avut în vedere criterii obiective, acesta ar putea fi revizuit, dacă situaţia economică generală din România, UE sau lume ne va obliga s-o facem. Dar va fi cu atât mai meritorie o continuare a drumului ascendent, pe care unele societăţi l-au reuşit, iar exemplele pot fi desprinse, de asemenea, din tabelele privind „Perfor­man­ţele şi recordurile” de care am amintit deja.
Nu vrem să dăm exemple, dar trebuie să remarcăm că toate societăţile care au depăşit cu succes criza şi recesiunea, continuându-şi neabătut ascensiunea, şi-au rezolvat cu succes două probleme:

  • realizează inputuri ieftine, prin integrarea totală a producţiei de furaje, din lan până la ciocul păsărilor;
  • valorificarea superioară a produselor avicole, atât prin realizarea de produse cu valoare adăugată mare, prin tranşare-preparare, cât şi prin canale favorabile de distribuţie-vânzare: export, reţea proprie de distribuţie şi magazine, colaborare comercială de la egal la egal cu reţeaua de supermagazine.

 
Să reluăm probleme producerii ingredientelor furajere agricole - şi nu numai a cerealelor - pe suprafeţe agricole proprii sau în arendă.
 
Să recunoaştem, nu e o activitate simplă, mai ales că încercăm să intrăm într-un domeniu nou, acela al inginerilor agronomi, care cunosc mai bine decât noi cultivarea plantelor şi totuşi nu reuşesc să se alinieze la performanţele agronomice ale Franţei, Germaniei, chiar Ungariei. Dar exemple recente, cu o producţie medie de porumb la ha superioară ţărilor - fanion ale UE, trebuie să fie contagioase.
 
Ne-au vizitat la Uniune firme producătoare şi distribuitoare de seminţe selecţionate de cereale şi oleaginoase, explicându-şi astfel vizita: „Cu­noaştem intenţiile societăţilor avicole româneşti de a-şi produce singure ingredientele agricole necesare întocmirii nutreţurilor combinate şi dorim să fim primii care să vă facă cele mai avantajoase oferte”.
 
Şi într-adevăr, firma EURALIS – Seminţe ne-a prezentat oferte tehnice pentru producerea a două ingrediente folosite până acum doar sporadic în hrana păsărilor.
 
Prima dintre acestea este sorgul, care a ajuns, acum, cea mai scumpă cereală pe piaţa mondială. De ce sorgul? Mai întâi, pentru că hibrizii oferiţi, foarte productivi, rezistenţi la secetă, arşiţă şi soluri sărace, sunt lipsiţi total de tanin, sunt egali ca energie metabolizabilă porumbului, dar conţin semnificativ mai multe proteine. În zonele neirigate şi cu regim scăzut de precipitaţii (sub 250 mm), asigură o producţie la ha mai mare decât porumbul (5-6 tone la ha).
 
Cea de a doua ofertă se referă la rapiţa de toamnă, cu un potenţial de producţie de peste cinci tone la ha, iar în condiţii medii de producţie s-au realizat, în diferite judeţe ale ţării, între 3,6 și 4,6 tone la ha. Sămânţa de tip 00 (0 % acid erucic, 0 % glucozinolaţi) este recomandată pentru condiţiile nefavorabile din România (lipsa unui sistem de irigaţii, secetă, presiune continuă a bolilor fungice etc.). Evident, este preferabilă culturii de soia, iar exemplul Canadei (şi mai nou al Ger­maniei), care o cultivă pe mari suprafeţe, reprezintă o invitaţie şi pentru avicultorii români. Dar şi a colegilor noştri din agricultură, care, faţă de 300 ha însămânţate cu rapiţă în 1995, au ajuns acum la 500.000 ha!! Deşi, ca să fim sinceri, nu ştim dacă se pretează la operaţia de extrudare, ca boabele de soia, pentru a nu ajunge cu sămânţa în fabricile de ulei…
 
Oricum, chiar în condiţiile menţinerii culturilor tradiţionale, este necesar un program precis privind fertilizarea terenului cu îngrăşământ natural de pasăre, de rotire a culturilor într-un sistem judicios de asolament, de recoltarea, condiţionarea şi păstrarea ingredientelor în spaţii corespunzătoare şi de integrarea inteligentă a acestora în nutreţurile combinate produse în fabrici de nutreţuri combinate proprii.
 
Cât priveşte valorificarea produselor, trebuie să urmărim cu consecvenţă, să nu le vindem sub preţul mediu european. În ultimii patru ani ne-am îndepărtat de acest preţ, deşi în anul aderării la UE produsele noastre avicole aveau preţuri echivalente cu media UE. Chiar şi în anii 2010 şi 2011 ne-am îndepărtat de preţurile medii UE, deşi am majorat exporturile de produse avicole. Am fost martorii creşterii nesemnificative a preţurilor, în condiţiile unei inflaţii generale, ceea ce a însemnat deflaţie pentru produsele avicole. Sunt însă semne că nu vom asista neputincioşi la această deflaţie. Creşterea ponderii produselor tranşate şi procesate, ca şi a exporturilor, trebuie continuată având ca scop atât continuarea cursului ascendent al nivelului de producţie, cât şi creşterea rentabilităţii în toate societăţile avicole, condiţii în care nici programul 2010-2020, pe care ni l-am impus, nu va fi periclitat.
 
Profit de această ocazie pentru a transmite, la un sfârşit de an greu, în calitate de preşedinte al UCPR, urările mele de sănătate şi bunăstare membrilor UCPR, pentru ca, împreună, să ne bucurăm că activitatea noastră de creşterea păsărilor va supravieţui şi se va dezvolta, în ciuda tuturor încercărilor la care este supusă.
 
ANEXE: Tabelele 1-2-3
 
-----------------------------------------