Legislatie

Alinierea fermelor româneşti la standardele UE

În ceea ce priveşte performanţele genetice ale păsărilor, există standarde foarte precise de hrănire, conforme cu cerinţele nutriţionale.
Un furaj corect pentru pui de carne trebuie să fie bine echilibrat din punctul de vedere al conţinutului în energie şi proteine, vitamine şi minerale, precum şi în nivelul de aminoacizi. Important este că în ţara noastră conform legislaţiei interne, armonizate cu cea din UE, elementele nutritive din furaje sunt asigurate de:

· cereale furajere (porumb, orz, grâu);

· cereale proteice (soia, floarea-soarelui, făină de peşte);

· energie (ulei de floarea soarelui sau soia);

· vitamine (import vitamine industriale);

· minerale (import şi intern minerale).

În România nu sunt permise în furajare:

· făinurile proteice de origine animală, cu excepţia făinii de peşte care se dă doar în primele 3 săptămâni;

· antibioticele – pentru stimularea creşterii păsărilor;

· cerealele sau alte materii prime furajere modificate genetic

România produce în totalitate cerealele furajere şi materiile prime proteice, cu excepţia unei părţi din soia şi făina de peşte pe care le importă.
Furajele combinate care se administrează puilor de carne se realizează în fabrici de nutreţuri combinate care, în unele cazuri, aparţin crescătorilor. Important este că toate furajele pentru puii de carne sunt sterilizate şi granulate la temperaturi de 75 - 80°C, suficient pentru distrugerea germenilor patogeni. Acolo unde nu există posibilitatea granulării furajelor se sterilizează prin adăugare de aditivi care au rolul de a distruge eventualii germeni patogeni (ex. Acidul propionic, fumaric sau o combinaţie de acizi organici). Pentru fiecare şarjă de materii prime furajere sau furaje finite se fac analize de laborator atât fizico – chimice cât şi microbiologice.
Toate fabricile de nutreţuri combinate sunt obligate să păstreze o contraprobă pentru analize cel puţin 30 de zile.

Normele UE pe care producătorii din ţara noastră trebuie să le respecte se referă la trei domenii importante şi anume:

· siguranţa alimentară;

· confortul păsărilor;

· protecţia mediului.

Legislaţia cu privire la aceste norme s-a implementat în România şi producătorii au obligaţia s-o aplice:

a) Legislaţia cu privire la siguranţa alimentară:

· Legea 150/2004 – Legea siguranţei alimentelor;

· Ordin 5/2005 – Trasabilitate pui carne;

· Ordin 73/2005 – Trasabilitate găini ouă consum;

· Ordin 23/2006 – Agenţi zoonotici şi Salmonella (Reglementarea UE 2160);

· Legea 28/2006 – Masuri ca urmare a suspiciunii de influenta aviara;

· Ordin 148/2005 – Program acţiuni supraveghere, prevenire şi control;

· HG 173/2006 – Trasabilitatea şi etichetarea organismelor modificate genetic;

· HG 415/2004 – Ordin privind comercializarea ouălor;

· OM 461/2005 – Norme de aplicare a HG 415/2004;

· Ordinul 206/447/86/2002 – privind comercializarea cărnii de pasăre;

· HG 106/2002 – etichetarea produselor agro alimentare.

b) Legislaţia cu privire la confortul păsărilor:

· Ordinul 462/2001 – privind standardele minime pentru protecţia găinilor.

c) Legislaţia cu privire la protecţia mediului:

· Ordinul 860/2002 – proceduri de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de mediu.

· Producătorii din România doresc ca legislaţia UE să opereze şi pentru importurile de carne, întrucât acestea se fac cu abateri de la legislaţia europeană cu privire la siguranţa alimentară.

· Tipul de construcţie şi organizare a fermelor, împreună cu legislaţia internă armonizată cu legislaţia UE privind supravegherea stării de sănătate a efectivelor, fac parte din protejarea stării de sănătate a efectivelor de păsări. O sănătate bună a păsărilor înseamnă implicit o carne sănătoasă şi sigură pentru consumator.

Link-uri utile
www.mapam.ro
www.ansv.ro