Este piața agroalimentară a UE 28 o piață competitivă și concurențială?

Ilie Van's picture

Este piața agroalimentară a UE 28 o piață competitivă și concurențială? Sau este puternic influențată de interese economice și de sănătate publică naţionale, ale fiecărui stat? Am pus aceste două întrebări, ca urmare a situației întâlnite recent în piața ouălor de consum și a cărnii de pasăre. În anul 2016, în plină vară, când prețul ouălor din România, la poarta fermei, s-a redus mult sub costul de producție, datorită ofertei foarte mari, am întâlnit o situație ciudată. În general, în această perioadă, nu se mai importă ouă în coajă, pentru că prețul este mult prea mic pe piața internă. Totuși, în vara trecută, am primit de la membrii UCPR oferte din Polonia cu prețul ouălor la jumătate față de prețul acelorași ouă vândute pe piața internă a acestei țări.
 
Acest lucru ne-a atras atenția și am analizat fenomenul. Am constatat că Polonia exporta ouă la preț foarte mic, întrucât în fermele respective fusese izolată Salmonella enteritidis. Astfel, în loc să treacă la măsuri de asanare a fermei și să stopeze comercializarea ouălor în coajă, conform legislației UE, fermierii din Polonia au continuat să vândă ouă în coajă în România și în alte state membre.
 
Începând cu luna octombrie 2016, în 7 state membre UE, s-a izolat Salmonella enteritidis la ouăle importate din Polonia, iar în România, în luna decembrie 2016. Concluzia care se poate desprinde de aici este că în spatele prețului foarte mic oferit de fermierii polonezi se găsesc încălcări grave ale normelor de comercializare a ouălor și de sănătate publică.
 
O altă situație este în prezent la carnea de pasăre, ce provine tot din Polonia. Polonia este cea mai mare producătoare de carne de pasăre din UE, respectiv produce anual 2,5 mil. tone echivalent carcasă. O mare parte din această carne este orientată pentru comerțul intracomunitar dar și pentru comerțul cu țări terțe.
 
Recent, în Polonia, ca de altfel în toată UE, a fost diagnosticată gripa aviară. Această boală este regionalizată în UE, dar nu şi în țările terţe. Întrucât o mare parte din această carne era orientată spre China și Africa de Sud, ţări care au sistat importul din Polonia, aceasta s-a trezit cu o mare cantitate de carne de pasăre pe stoc fără desfacere în țări terțe. Soluția?
 
Comerțul intracomunitar, printre care și cu România, la prețul de 50% din costul de producție (costul în Polonia este 1500 euro/tonă, iar exportul în România este la 750 euro/tonă). Este corect? Este aceasta o piață concurențială menită să dezvolte în UE producția competitivă? Cum se pot apăra producătorii interni care lucrează conform legislației UE de astfel de încălcări ale normelor de comercializare și de competiție?
 
UCPR, ca asociație profesională, s-a adresat Comisarului pentru Agricultură și Comisiei de Agricultură din Parlamentul UE pentru explicații, luarea unor măsuri și oprirea acestor practici, dar răspunsul a fost total necorespunzător. De aceea, credem că România trebuie să adere la soluția propusă de Slovacia și Cehia pentru reglementări la nivelul UE.
 
Într-un articol publicat în revista Avicultorul Magazin din decembrie 2016, intitulat ,,Starea zootehniei”, spuneam că atunci când vorbim despre economie de piață liberă, lucrurile trebuie să înceapă cu piața produselor. Dacă există o piață funcțională și corectă, atunci diferența trebuie să fie făcută de management sau de avantajele competitive și comparative ale produselor.
 
Un management bun presupune o bună cunoaștere a pieței respective, adică o măsurare corectă a cererii și ofertei.
 
Philip Kotler și col., în cartea „Principiile marketingului”, arată că: ,,pentru un ofertant, piața este formată din totalitatea cumpărătorilor efectivi și potențiali ai unui produs sau serviciu. O piață este alcătuită din ansamblul cumpărătorilor existenți pentru o anumită ofertă. Cumpărătorii potențiali se pot caracteriza după următoarele criterii: interes, venit și acces”.
 
Cu alte cuvinte, înseamnă că dimensiunea pieței unui produs se face în funcție de cât de interesați sunt potențialii cumpărători de produsul tău, dar și de venitul acestora. Asta nu este însă totul, pentru că piața disponibilă depinde atât de interesul cumpărătorilor, de venitul acestora, cât și de accesul lor la produsul tău. De exemplu, piața disponibilă a produselor avicole este formată din rețele comerciale moderne, rețele comerciale mici și mijlocii din mediul rural și urban, din industria de procesare, HORECA și, evident, export.
 
Dacă facem o analiză a pieței cărnii de pasăre în anul 2016, comparativ cu anul 2015, vom constata că aceasta, fără autoconsum, a crescut în anul 2016 cu 8,2%. Oferta din producția internă a crescut cu 2,4%, oferta din import a crescut cu 12,8%, în timp ce exportul de carne de pasăre și preparate din carne de pasăre s-a redus cu 9,6%.
 
Așadar, oferta produselor avicole pe piața internă a fost influențată foarte puțin de producția internă și foarte mult de importuri. Aici putem să vedem corelația dintre interes, venit și acces, așa cum spunea Philip Kotler.
 
Creșterea ofertei pe piața internă a fost influențată puternic de creșterea importurilor de produse de slabă calitate și la prețuri mici (corelate cu venitul consumatorilor), deși interesul consumatorilor a fost mai mare decât în anul 2015.
 
În ceea ce privește accesul pe piață, cred că producătorii români nu ofertează suficiente produse către piețele rurale sau HORECA, aici ajungând mai ușor produsele importate.
 
În concluzie, trebuie să fim atenți pentru că deși consumul de carne de pasăre crește an de an, o mare parte din această creștere este ocupată de importuri ieftine și de proastă calitate.
 
Am făcut o analiză a importurilor și exporturilor de carne de pasăre și preparate din carne de pasăre în perioada 2009–2016 și am ajuns la următoarele concluzii:

  • importul total de carne de pasăre și preparate din carne de pasăre a crescut continuu în perioada analizată, ajungând în anul 2016 la 149,7 mii tone, față de 134,9 mii tone în anul 2009 și 94,6 mii tone în anul 2011 (tabelul 1);
  • exportul total de carne de pasăre și preparate din carne de pasăre a avut o evoluție crescătoare până în anul 2012 când a ajuns la 85,5 mii tone, față de 37,7 mii tone în anul 2009, dar ulterior a scăzut continuu, ajungând în anul 2016 la 69,6 mii tone (tabelul 1);
  • diferența dintre import și export, din punct de vedere cantitativ, a fost în permanență pozitivă (importurile mai mari decât exporturile), ajungând ca diferența să fie în anul 2016 de plus 80 mii tone, față de plus 14 mii tone în anul 2011 (tabelul 1);
  • diferența dintre import și export, din punct de vedere valoric, cu excepția anilor 2012, 2013 și 2015, când valoarea exporturilor a fost mai mare decât valoarea importurilor, în restul anilor analizați, importurile au fost mai mari decât exporturile (tabelul 2);
  • prețurile de import carne de pasăre (refrigerată + congelată) s-au plasat în perioada analizată între 1201 euro/tonă, în anul 2012 și 1290 euro/tonă, în anul 2014 (tabelul 3);
  • prețurile de export carne de pasăre (refrigerată + congelată) au fost cuprinse între 1440 euro/tonă în anul 2010 și 2289 euro/tonă în anul 2012 (tabelul 3);
  • prețurile de import la preparate carne de pasăre au evoluat între 1930 euro/tonă în anul 2016 și 3000 euro/tonă în anul 2012 (tabelul 3);
  • prețurile de export la preparate carne de pasăre au evoluat între 3245 euro/tonă în anul 2010 și 3849 euro/tonă în anul 2016 (tabelul 3).

 
Concluzii:

  • prețul mediu de import, pe total perioadă analizată, la carnea de pasăre, a fost de 1269 euro/tonă, reprezentând 63,6% din prețul mediu de export, care a fost 1995 euro/tonă;
  • prețul mediu de import, pe total perioadă analizată, al preparatelor de carne de pasăre, a fost de 2575 euro/tonă, reprezentând 73% din prețul mediu de export, care a fost 3526 euro/tonă;
  • diferența de preț între importuri și exporturi s-a accentuat după anul 2012, atingând un nivel maxim în anul 2016, când la carnea refrigerată și congelată a fost de 59,7%, iar la preparate din carne de 50,1%.

 
Cifrele analizate pe o perioadă de 8 ani arată că România exportă carne de pasăre și preparate din carne de pasăre la prețuri mari, adică produse cu valoare adăugată mare și calitate superioară și importă produse de foarte slabă calitate la prețuri foarte mici. Așadar, oferta internă de carne de pasăre se compune în proporție de circa 30% din importuri de slabă calitate și la prețuri mici și circa 70% din producție internă.
 
Ceea ce se întâmplă în piața internă a cărnii de pasăre și a preparatelor din carne de pasăre, vine de fapt să susțină inițiativa Slovaciei, care în prezent se află la președinția Consiliului UE și care, constatând o diferență de calitate între aceleași produse vândute în țările vechi membre UE și cele aderate după anul 2004, a demarat cercetări științifice privind calitatea produselor vândute în estul Europei. Cercetătorii au găsit alimente ambalate foarte asemănător cu cele din Germania sau Austria, dar care în interior au o calitate inferioară.
 
Cehia susține și ea Slovacia și, printr-un studiu realizat de Facultatea de Chimie și Tehnologie a Universității din Praga, a examinat ingrediente din produse de marcă vândute în supermarketuri din Germania și Cehia și au găsit diferențe semnificative.
 
În urma acestor constatări, Slovacia și Cehia solicită reglementări puternice care să elimine aceste diferențe la nivel european. Consider că și România trebuie să ia parte la aceste discuții și să susțină ceea ce cercetătorii au descoperit, sau să realizeze propriile cercetări, întrucât situația din țara noastră este mult mai gravă decât în țările care s-au sesizat.