 Final-3.jpg "Avicultura")
În 2005, consumul de carne de pasăre în România a fost de 450 mii tone, adică 20,7 kg pe locuitor, iar consumul mediu de ouă pe cap de locuitor a fost de 235 ouă (cifrele sunt calculate raportând producţia internă realizată în sectorul industrial (217 mii tone şi 2,4 mld. ouă), sectorul gospodăresc (73 mii tone şi 2,7 mld. ouă) şi import (160 mii tone şi 40 mil. ouă) la întreaga populaţie a ţării de 21,7 milioane locuitori).
La nivel mondial, consumul de carne variază între 0 (în societăţile vegetariene) şi 24% din totalul raţiei energetice (în lumea bogată). Danemarca este ţara cu cel mai ridicat procent de consum pe cap de locuitor. Prin cantitatea mare de proteine, carnea de pasăre conţine toţi aminoacizii esenţiali necesari unei alimentaţii echilibrate.Datorită conţinutului caloric scăzut, intră în componenţa majorităţii dietelor recomandate de nutriţionişti pentru obezitate.
Avantajul faţă de “carnea roşie” este că procentul de lipide este mult scăzut: 2-3%, faţă de carnea de vită, porc sau oaie, în care proporţia de grăsimi poate ajunge până la 30%. Prepararea cărnii de pui după îndepărtarea pielii va reduce şi mai mult cantitatea de lipide ingerată.
„Carnea de pasăre, prin cantitatea mare de proteine cu valoare biologică superioară (20-22g%), prezenţa vitaminelor din grupul B, a fierului, fosforului, potasiului, zincului, cuprului şi a altor elemente minerale, are proprietăţi nutritive valoroase, fiind recomandată intr-o alimentaţie echilibrată. Datorită acestor substanţe nutritive conţinute, carnea de pasăre este recomandată tuturor grupelor de vârstă, a explicat Conf. Dr. Gabriela Radulian de la Institutul de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice “Nicolae Paulescu”.
Alături de carnea de pasăre, oul reprezintă în primul rând o sursă importantă de vitamine, putând fi considerat, din perspectiva conţinutului proteic, ”campionul alimentelor”. Amestecul proteinelor din albuş şi gălbenuş realizează un conţinut aminoacidic atât de echilibrat, încât acesta a fost desemnat termen de referinţă în estimarea valorii nutritive a altor proteine.
Prin conţinutul ridicat de lecitine, oul conferă efecte tonifiante pentru sistemul nervos central. De asemenea, se remarcă bogăţia în fosfor, calciu şi fier a gălbenuşului. Ouăle se pot recomanda şi în tratamentul dietetic al obezităţii, deoarece din punct de vedere caloric aduce aproximativ 170 kcal/100g şi are un conţinut redus de sodiu. Grăsimile, fin emulsionate, prezente în proporţie de 10-15%, sunt concentrate în gălbenuş.
„Ouăle sunt alimente deosebit de valoroase în alimentaţia copiilor şi adolescenţilor, cărora li se pot recomanda câte un ou zilnic, iar pentru adulţii sănătoşi raţia optimă este de 3-4 ouă pe săptămână, administrate alternativ cu produsele de carne”, a completat Conf. Dr. Radulian.
Atât carnea de pui, cât şi oul sunt surse importante de minerale, oligoelemente şi vitamine, furnizând intr-o proporţie variabilă majoritatea vitaminelor complexului B, vitaminele liposolubile A, D, K, E, fier, cupru, zinc, magneziu, fosfor, potasiu, calciu.