Alinierea fermelor româneÅŸti la standardele UE
În ceea ce priveÅŸte performanÅ£ele genetice ale păsărilor, există standarde foarte precise de hrănire, conforme cu cerinÅ£ele nutriÅ£ionale.
Un furaj corect pentru pui de carne trebuie să fie bine echilibrat din punctul de vedere al conÅ£inutului în energie ÅŸi proteine, vitamine ÅŸi minerale, precum ÅŸi în nivelul de aminoacizi. Important este că în Å£ara noastră conform legislaÅ£iei interne, armonizate cu cea din UE, elementele nutritive din furaje sunt asigurate de:
- cereale furajere (porumb, orz, grâu);
- cereale proteice (soia, floarea-soarelui, făină de peşte);
- energie (ulei de floarea soarelui sau soia);
- vitamine (import vitamine industriale);
- minerale (import ÅŸi intern minerale).
În România nu sunt permise în furajare:
- făinurile proteice de origine animală, cu excepÅ£ia făinii de peÅŸte care se dă doar în primele 3 săptămâni;
- antibioticele – pentru stimularea creÅŸterii păsărilor;
- cerealele sau alte materii prime furajere modificate genetic
România produce în totalitate cerealele furajere ÅŸi materiile prime proteice, cu excepÅ£ia unei părÅ£i din soia ÅŸi făina de peÅŸte pe care le importă.
Furajele combinate care se administrează puilor de carne se realizează în fabrici de nutreÅ£uri combinate care, în unele cazuri, aparÅ£in crescătorilor. Important este că toate furajele pentru puii de carne sunt sterilizate ÅŸi granulate la temperaturi de 75 - 80°C, suficient pentru distrugerea germenilor patogeni. Acolo unde nu există posibilitatea granulării furajelor se sterilizează prin adăugare de aditivi care au rolul de a distruge eventualii germeni patogeni (ex. Acidul propionic, fumaric sau o combinaÅ£ie de acizi organici). Pentru fiecare ÅŸarjă de materii prime furajere sau furaje finite se fac analize de laborator atât fizico – chimice cât ÅŸi microbiologice.
Toate fabricile de nutreţuri combinate sunt obligate să păstreze o contraprobă pentru analize cel puţin 30 de zile.
Normele UE pe care producătorii din ţara noastră trebuie să le respecte se referă la trei domenii importante şi anume:
- siguranţa alimentară;
- confortul păsărilor;
- protecţia mediului.
LegislaÅ£ia cu privire la aceste norme s-a implementat în România ÅŸi producătorii au obligaÅ£ia s-o aplice:
a) Legislaţia cu privire la siguranţa alimentară:
- Legea 150/2004 – Legea siguranÅ£ei alimentelor;
- Ordin 5/2005 – Trasabilitate pui carne;
- Ordin 73/2005 – Trasabilitate găini ouă consum;
- Ordin 23/2006 – AgenÅ£i zoonotici ÅŸi Salmonella (Reglementarea UE 2160);
- Legea 28/2006 – Masuri ca urmare a suspiciunii de influenta aviara;
- Ordin 148/2005 – Program acÅ£iuni supraveghere, prevenire ÅŸi control;
- HG 173/2006 – Trasabilitatea ÅŸi etichetarea organismelor modificate genetic;
- HG 415/2004 – Ordin privind comercializarea ouălor;
- OM 461/2005 – Norme de aplicare a HG 415/2004;
- Ordinul 206/447/86/2002 – privind comercializarea cărnii de pasăre;
- HG 106/2002 – etichetarea produselor agro alimentare.
b) Legislaţia cu privire la confortul păsărilor:
- Ordinul 462/2001 – privind standardele minime pentru protecÅ£ia găinilor.
c) Legislaţia cu privire la protecţia mediului:
- Ordinul 860/2002 – proceduri de evaluare a impactului asupra mediului ÅŸi de emitere a acordului de mediu.
- Producătorii din România doresc ca legislaÅ£ia UE să opereze ÅŸi pentru importurile de carne, întrucât acestea se fac cu abateri de la legislaÅ£ia europeană cu privire la siguranÅ£a alimentară.
- Tipul de construcÅ£ie ÅŸi organizare a fermelor, împreună cu legislaÅ£ia internă armonizată cu legislaÅ£ia UE privind supravegherea stării de sănătate a efectivelor, fac parte din protejarea stării de sănătate a efectivelor de păsări. O sănătate bună a păsărilor înseamnă implicit o carne sănătoasă ÅŸi sigură pentru consumator.
Link-uri utile
www.madr.ro
www.ansvsa.ro