 Final-3.jpg "Avicultura")
ProducÈ›ia sustenabilă în industria avicolă: abordare a provocărilor din punct de vedere socio-economic
Prof. univ. dr. Ilie VAN
La ora actuală, obÈ›inerea prin procese sustenabile a produselor alimentare prezintă interes din punct de vedere socio-economic, întrucât, la nivel mondial, resursele naturale sunt din ce în ce mai sărace È™i concomitent cu schimbările climatice, acestea reprezintă un risc al apariÈ›iei crizelor alimentare (Shamsuddoha È™i col., 2015).
Producătorii din industria avicolă se confruntă cu o principală provocare, ÅŸi anume, aceea de a avea profit într-un mediu competitiv, mai ales în condiÅ£iile în care trebuie să respecte cu stricteÈ›e principiile de sustenabilitate, cu scopul de protecÈ›ie a mediului înconjurător. Din nefericire, doar un mic procent din producători cunosc sau È›in cont de managementul corect È™i eficient al dejecÈ›iilor, de exemplu, astfel că, în această privință, rezultatul nu este unul satisfăcător, ce deseori înseamnă depozitarea necorespunzătoare a acestora È™i afectarea directă a mediului (Shamsuddoha È™i col., 2015).
Utilizarea subproduselor sau produselor secundare obÈ›inute în urma proceselor de producÈ›ie din industria avicolă reprezintă o abordare eficientă, cu viabilitate mai ales în statele aflate în curs de dezvoltare. Astfel, pot fi inclusiv create locuri de muncă È™i poate fi redus nivelul de sărăcie al populaÈ›iei, impactul economic È™i social fiind unul pozitiv (Shamsuddoha È™i col., 2015).
Conform literaturii de specialitate, sustenabilitatea este definită ca "o abordare eficientă a obÈ›inerii produselor necesare acum, având grijă să nu fie compromisă abilitatea generaÈ›iilor viitoare de a-È™i obÈ›ine la rândul lor propriile produse de care potenÈ›ial vor avea nevoie". AtenÈ›ia acordată principiului sustenabilității, nu numai în industria avicolă, se datorează la ora actuală creÈ™terii numerice a populaÈ›iei planetei, industrializării excesive, scăderii standardelor de trai, schimbărilor climatice din ce în ce mai severe, dar È™i riscului vizibil asupra biodiversității È™i ecosistemelor. În sine, conceptul de sustenabilitate este astfel cel mai bine înÈ›eles prin tridimensionarea lui (figura 1) (Shamsuddoha È™i col., 2015).
Figura 1. O privire tridimensională a principiului sustenabilității (după Shamsuddoha și col., 2015)
Ceea ce poate fi valorificat sustenabil ca produs de tip “poultry waste” se grupează, conform literaturii de specialitate astfel:
- Dejecții (Aksoy și col., 2008);
- Pene (Thyagarajan și col., 2013);
- Material biologic sub forma ouălor cu defecte È™i a măruntaielor nevalorificate în industria alimentară (Glatz È™i col., 2011).
A. Aspecte privind mediul înconjurător
În general, sistemele de creÈ™tere È™i exploatare sunt privite ca sustenabile, având o amprentă redusă asupra utilizării apei È™i altor resurse (Leinonen È™i Kyriazakis, 2016), mai ales cele intensive, datorită utilizării cu precauÈ›ie È™i în mod eficient a resurselor È™i obÈ›inerea unei producÈ›ii optime într-un timp scurt (Vaarst È™i col., 2015).
Furajul este unul din punctele extrem de importante pentru evaluarea sustenabilității din industria avicolă, prin prisma utilizării resurselor, ca È™i origine a ingredientelor, compoziÈ›iei furajului utilizat în fiecare etapă È™i, de asemenea, prin rata de conversie a furajului (FCR) (Vaarst È™i col., 2015). De altfel, evaluarea conÈ›inutului de azot, fosfor, zinc È™i cupru ingerat în cadrul sistemelor de creÈ™tere È™i exploatare demonstrează că sistemele industriale sunt mult mai sustenabile prin eficientizarea utilizării furajului în vederea producÈ›iei de carne/ouă (Castellini È™i col., 2006). Cu toate acestea, aceiaÈ™i autori susÈ›in faptul că din punct de vedere al excreÈ›iei de azot È™i fosfor în mediul înconjurător, sistemele extensive sunt mult mai sustenabile comparativ cu cele industriale.
Astfel, un alt punct important este poluarea, ce poate fi evitată prin managementul eficient al dejecÈ›iilor, de exemplu, ce sunt utilizate ca îngrășământ pentru îmbunătățirea fertilității solului (Vaarst È™i col., 2015).
De asemenea, diversitatea raselor utilizate în industria avicolă reprezintă un punct important al evaluării sustenabilității. Printre cele 30 de specii de animale domesticite de om, se numără aproximativ 8000 de rase înregistrate, din care câteva sute sunt reprezentate de păsări (Vaarst È™i col., 2015). Multe dintre acestea sunt adaptate la condiÈ›iile de mediu, sunt de tip morfoproductiv mixt È™i sunt obÈ›inute local, astfel că sunt potrivite activității desfășurate în scop zootehnic.
B. Aspecte de ordin social
Sustenabilitatea poate fi evaluată și prin:
1. Revizuirea condițiilor de muncă și a echității contractelor de muncă pentru personalul calificat și necalificat;
2. Echilibrul privind genul în cazul personalului;
3. Bunăstarea animalelor.
Dincolo de evitarea discriminării de gen, sunt privite ca practici sustenabile È™i oferirea unor condiÈ›ii de muncă optime pentru desfășurarea tuturor activităților specifice din industria avicolă, dar È™i a unor beneficii ce sunt considerate esenÈ›iale pentru ca domeniul să rămână unul atractiv pentru angajaÈ›i (Vaarst È™i col., 2015).
Din punct de vedere al bunăstării, aplicarea principiilor ce È›in de aceasta reprezintă o practică ce sprijină sustenabilitatea în industria avicolă (Rocchi È™i col., 2018). Oferirea tuturor condiÈ›iilor ce asigură evitarea situaÈ›iilor în care este provocat disconfort sau în urma cărora este cauzată suferință este esenÈ›ială, deoarece, păsările prezintă nevoi individuale, simt durerea, astfel că trebuie protejate È™i să li se ofere oportunități de a-È™i desfășura activitatea de zi cu zi în condiÈ›ii eficiente È™i optime (Vaarst È™i col., 2015).
C. Aspecte de ordin economic
Carnea de pasăre reprezintă, în viziunea consumatorului, cea mai accesibilă sursă de proteine din industria alimentară. Din acest punct de vedere, eficientizarea la nivel global a producÈ›iei de carne, chiar È™i în statele africane sau în cele aflate în curs de dezvoltare la ora actuală, reprezintă modalitatea optimă de a asigura sustenabilitatea. Pentru reducerea penuriei de alimente, producÈ›ia de carne la nivel local, în gospodării, mai ales în statele în care situaÈ›ia economică este precară, este privită ca o practică sustenabilă. De asemenea, producÈ›ia industrială din statele dezvoltate asigură cantități mari ce necesită respectarea strictă a condiÈ›iilor de depozitare, astfel că o conservare la temperaturi optime a cărnii în scopul de a ajunge la destinaÈ›ie fără a se produce vreo alterare este, de asemenea, o practică sustenabilă, prin reducerea pierderilor la nivel economic (Vaarst È™i col., 2015).
Eficientizarea proceselor ca metodă de creștere a sustenabilității
La ora actuală, modelele utilizate în procesele specifice din industria avicolă se focusează pe input È™i output, având în vedere în primul rând faÈ›eta economică, prin:
- Asigurarea furajelor de bună calitate;
- Angajarea de personal calificat sau necalificat în funcÈ›ie de necesitate;
- Deciziile specifice de management;
- Valoarea producției de ouă și carne;
- Rata mortalității;
- Acoperirea eficientă a utilităților (electricitate, apă, gaz, transport etc.).
Aceste elemente sunt extrem de importante, deoarece influenÈ›ează ulterior componenta socială. Cu toate acestea, în literatura de specialitate au fost propuse È™i modele ce integrează concomitent mai multe aspecte, astfel ajungând la o abordare integrată socio-economică, cu aspecte tehnologice, politice È™i demografice laolaltă (Shamsuddoha È™i col., 2015) (figura 2)
Figura 2. Propunere a unui model de sustenabilitate în industria avicolă (după Shamsuddoha È™i col., 2015)
În această versiune propusă în literatura de specialitate, problemele socio-economice sunt abordate la un loc cu cele privind mediul înconjurător. Astfel, din punct de vedere economic, carnea de pasăre, ouăle de consum È™i preparatele din carne de pasăre sunt produsele de bază ale deÈ›inătorului unității de creÈ™tere È™i exploatare, respectiv unității de procesare. În afara acestui aspect, există nenumărate oportunități de valorificare a subproduselor/produselor secundare. Din punct de vedere social, există oportunitatea de a crea locuri de muncă, extinzându-se până în zone îndepărtate unde situaÈ›ia economică a cetățenilor este una precară. De asemenea, administrarea eficientă a dejecÈ›iilor rezultate din industria avicolă nu numai că ajută mediul înconjurător, dar oferă ocazia de a obÈ›ine produse ce pot fi valorificate, deci un beneficiu de ordin economic (Shamsuddoha È™i col., 2015).
Concluzii
Sustenabilitatea în industria avicolă prezintă multiple provocări, deoarece sistemele de creÈ™tere È™i exploatare la ora actuală prezintă caracteristici diferite, iar obiectivele acestora nu se pot compara sau alinia într-un mod ce ar permite emiterea unei concluzii obiective.
Un astfel de exemplu este sistemul de creÈ™tere extensiv-gospodăresc sau cel bio, care va avea un output mai mic pe hectar comparativ cu celelalte, însă o rată de creÈ™tere a păsărilor ce se întinde pe o perioadă de timp mai mare. Astfel, acesta poate fi privit ca un sistem de creÈ™tere nesustenabil, deoarece consumul de resurse este mare, iar producÈ›ia este mică în comparaÈ›ie cu celelalte sisteme.
AlÈ›i autori sugerează că industria avicolă prezintă sectoare ce nu funcÈ›ionează sustenabil prin producÈ›ia de furaj, care prezintă un impact foarte mare asupra mediului înconjurător (prin ingrediente precum soia, uleiul de palmier È™i obÈ›inerea aminoacizilor ce sunt utilizaÈ›i ca adaos furajer.
Sustenabilitatea poate fi atinsă în timp prin metode ce integrează cu succes punctele identificate ca nesustenabile cu cele sustenabile, de exemplu, utilizarea de către ferme a subproduselor locale din agricultură ca sursă de hrană, integrarea locală a sistemului de colectare È™i utilizare a dejecÈ›iilor È™i altor materii rezultate în urma activității din industria avicolă, dar È™i folosirea cu precădere a raselor adaptate local È™i promovarea pieÈ›elor locale.